La 3 km de orașul Hațeg, pe DN 66, una dintre principalele artere care face legătura între regiunile istorice ale Transilvaniei și Olteniei, se găsește renumita rezervație de zimbri, prima locație de pe teritoriul României în care a fost reintrodus zimbrul european, dispărut din pădurile țării în urma vânătorii excesive din secolul al XIX-lea. Povestea unuia dintre simbolurile Hațegului a început la data de 12 noiembrie 1958, atunci când o pereche de zimbri, Podarec și Polonka, a fost adusă din Polonia. Peste cinci ani, în pădurea de lângă Hațeg a mai fost adus un exemplar, tot din Polonia, Pumila.

   Aceștia s-au înmulțit, astfel că în anul 1979, în Rezervația de Zimbri Slivuț-Hațeg, existau deja 12 zimbri. Conform unei legi nescrise, dar respectată cu sfințenie, numele puilor născuți în țara noastră trebuie să înceapă cu litera „R” sau chiar cu indicativul „RO”, astfel că cele aproximativ 50 de exemplare care au văzut lumina zilei la Hațeg, în cei 54 de ani de existență a rezervației, au purtat astfel de nume. O parte dintre aceștia au luat calea altor locuri din țară unde s-au format astfel de rezervații.

   Zimbrul sau Bison bonasus este varianta europeană a bizonului american și este cel mai greu animal de uscat de pe bătrânul continent. Are o lungime de aproximativ 3 metri și o înălțime de 2 metri, ajungând să cântărească până la 900 de kg. Liberi în natură, zimbrii trăiesc aproximativ 20 de ani, iar în captivitate ajung și la 30 de ani.
Doar vizitând Rezervația de Zimbri Slivuț-Hațeg, turistul poate să înțeleagă mai bine de ce imaginea zimbrului a fost atât de des folosită în heraldica universală.

   Rezervația de Zimbri Slivuț-Hațeg se află într-o arie protejată de interes național, Pădurea Slivuț, inclusă în Geoparcul Internațional UNESCO Țara Hațegului. Aria protejată are o suprafață de aproximativ 40 ha și reprezintă un ecosistem natural cu quercinee xeroterme, rest al unor întinse păduri de stejari care au fost defrișate în urma extinderii activităților agricole.