Peștera Bolii este situată în partea de nord a Municipiului Petroșani, la 6 km nord de acesta, în apropierea dealului cetății dacice de la Bănița, în locul în care Masivul Retezat se întâlnește cu Munții Șureanu. La peșteră se ajunge prin parcurgerea unui drum secundar de câteva sute de metri care se desprinde din DN66, care leagă Valea Jiului de Țara Hațegului. Intrarea în peșteră are diametrul de 20 m și o înălțime de 10 m, dar în interior galeria principală este de mari dimensiuni, în anumite porțiuni extinzându-se în săli spațioase cu pereți care ating și 45 de m înălțime. În ceea ce privește adâncimea, galeriile coboară doar 3 m. Peștera se întinde pe o lungime de 455 metri (de la intrare până la ieșire), iar lungimea totală a galeriilor este de peste 1400 de m. A fost săpată în calcarele Jurasice ale Dealului Bolii, de apele râurilor Jupâneasa și Galbina, la o altitudine de 720 m.

   Numele peșterii provine de la Familia Bolia, care primește în 1404 printr-un act de donație din partea regelui Ungariei, Sigismund de Luxemburg, proprietăți de pământ și păduri în zonă. Primele informații referitoare la această peșteră datează de la începutul secolului al XIX-lea, atunci când este menționată de arheologul și geologul sas din Transilvania, M. J. Ackner .

   Peștera Bolii a fost amenajată în scopul vizitării, astfel că accesul în interior se poate face de la un capăt la altul al acesteia. De asemenea, datorită acusticii extraordinare din interior, în peșteră pot fi susținute și concerte.