Denumită în decursul istoriei Mânăstirea „Vaca”, după numele satului din apropiere în care s-a născut căpitanul Gheorghe Crișan, unul dintre cei trei eroi ai răscoalei țărănești din anul 1784, condusă de Horea, Cloșca și Crișan, acest așezământ monahal ortodox a fost ctitorit în cea de-a doua jumătate a secolului al XVI-lea, prin dragostea și jertfele românilor ortodocși din satele „Vaca” (numit din anul 1930 satul „Crișan”) și Ribița.

   Mănăstirea de la Vaca are o istorie de aproape două veacuri (sec. XVI și până la sfârșitul sec. XVIII), argumente ale dăinuirii ei în această perioadă fiind însemnările manuscrise din diferite cărți românești care au aparținut așezământului monahal și cercetările arheologice efectuate aici.

   Framântările religioase de la mijlocul sec. XVIII au afectat și viața și starea mănăstirii. Deși reparată în anul 1759 din ordinul episcopului Petru Pavel Aron și grija egumenului Varlaam de la Prislop, mănăstirea nu va mai supraviețui mult timp. Ultima mențiune din 1772 o amintește doar ca obiect de patrimoniu imobiliar.

   Ruinele vechii mănăstiri au fost dezvelite în urma săpăturilor arheologice desfășurate la începutul anilor 1990 și care, după un deceniu, au fost conservate, oferind turiștilor un important reper al vieții monahale din zonă. Din anul 1992, a început construcția noii mănăstiri, reluând după o întrerupere de peste două secole, viața monahală a străvechii mănăstiri. În scurt timp, au fost ridicate biserica de zid cu hramul «Nașterea Maicii Domnului», altarul de vară cu hramul «Izvorul Tămăduirii», ansamblul de chilii pentru personal și alte anexe gospodărești.