Bisericile de piatră din Țara Hațegului
În Evul Mediu târziu, prin mici familii de cnezi români care au ctitorit numeroase biserici de piatră, curți nobiliare și fortificații ale căror ruine încă se mai păstrează, s-a remarcat vechiul teritoriu al Țării Hațegului. O adevărată efervescență arhitecturală a avut loc pe fondul bogatului material de construcții provenit de la ruinele romane: Ulpia Traiana Sarmizegetusa, numeroase villae rusticae și monumente romane dispersate pe întreg teritoriul depresiunii. Bisericile de piatră din Țara Hațegului îmbogățesc patrimoniul monumentelor vechi de piatră din Transilvania și fac din județul Hunedoara un tărâm al istoriei și credinței.
Cea mai mare biserică medievală din Țara Hațegului este Biserica din Sântămăria Orlea. Aceasta este așezată chiar pe drumul european ce leagă orașul Hațeg de Petroșani. Biserica aparține astăzi cultului reformat calvin, dar în trecut a funcționat ca biserică catolică și aparent, ortodoxă. Perioada construcției acestei biserici este foarte bine fixată temporal în deceniul 1270-1280, dar confesiunea căreia i-a aparținut inițial este neclară. Unii istorici susțin că a fost ridicată ca biserică catolică de către locuitorii maghiari ai așezării, în timp ce alții consideră că a fost ridicată de către familia nobiliară a Cândeștilor. Cu toate acestea, ultima variantă este în contradicție cu faptul că familia Cândeștilor a primit satul în dar de la Iancu de Hunedoara doar în anul 1447, cu aproape 200 de ani mai târziu decât anul ridicării ei. Ulterior, în 1472, Cândeștii s-au convertit la catolicism și au trecut printr-un proces de maghiarizare, luându-și numele de Kendeffy. Cu toate acestea, în interior se face remarcată pictura murală de sorginte bizantină de secol XIII, care indică mai degrabă faptul că inițial aceasta a fost o biserică ortodoxă.
Biserica Mănăstirii Colț a fost construită în perioada 1310-1315, ca o capelă a familiei nobiliare Cândea, care a ridicat în apropiere și Cetatea Colț. Biserica a fost de la bun început ortodoxă, iar la interior se păstrează fragmente din pictura murală realizată, probabil, de același meșter Ștefan ca la Densuș sau Ostrov. În cea de-a doua jumătate a secolului al XV-lea, aici a fost întemeiată o mică comunitate monahală, sub influența Mănăstirii Prislop. Turnul bisericii, cu cele două camere greu accesibile, a fost folosit drept locuință pentru mica comunitate monahală stabilită aici. De-a lungul timpului, mănăstirea a fost părăsită, iar la începutul anilor 1990 se afla într-o avansată stare de degradare. În prezent, aceasta a fost reintrodusă în circuitul monahal și se oficiază din nou slujbe regulate în biserică.
În Țara Hațegului mai există și alte biserici medievale de piatră, mai puțin vizitate, dar cel puțin la fel de interesante: Peșteana, Ostrov, Sânpetru, Strei, Streisângeorgiu, Baru – Biserica Pârveștilor, Nucșoara. Ele sunt unele dintre simbolurile cele mai cunoscute ale Țării Hațegului. Zidurile lor îmbină geologia cu istoria, arta și credința și reprezintă vestigii ale istoriei străbune.
