La Brotuna, comuna Vața de Jos, se găsește biserica cu hramul „Sfântul Nicolae” care face parte din Parohia Basarabasa. La fel ca multe alte biserici din zonă, adăpostește o foarte valoroasă pictură murală, atât cât s-a mai păstrat din ea în urma intemperiilor și trecerii timpului. Lăcașul, renovat în anii 1961, 1987 și 2007, a fost ridicat la mijlocul secolului al XIX-lea, pe locul unei bisericuțe din bârne, atestată atât de conscripțiile anilor 1761-1762 și 1829-1831, cât și de harta iosefină a Transilvaniei (1769-1773); a fost distrusă de unguri în timpul Revoluției de la 1848. Datarea bisericii este sugerată de pisania fragmentară a bogatului decor iconografic interior, executat, cu intermitențe, între anii 1850 și 1866.

   Biserica din Ciungani, ridicată în jurul anului 1600, are cel mai înalt turn dintre bisericile de lemn hunedorene (14m). Biserica era descrisă în 1755 ca fiind „de lemn, veche, nesfințită” de conscriptorii episcopului sârb Sinesie Jivanovici al Aradului. Aceasta figurează atât în tabelele recensămintelor ecleziastice din anii 1761-1762 și 1829-1831, precum și pe harta iosefină a Transilvaniei (1769-1773). La interior se constată existența a două etape distincte de pictură. Peste cea realizată în anul 1782 de Iosif Zugravul, s-a suprapus în 1810, aproape în totalitate, un nou decor mural, datorat meșterilor Ioan din Poiana Sibiului și Mihai Borșoș; icoanele din pronaos, atribuite lui Constantin Zugravul din Rișca, sunt contemporane primei etape.

   Un pelerinaj al bisericilor de lemn din acest ținut nu trebuie să rateze Biserica de lemn din Basarabasa, comuna Vața de Jos, importantă atât din punct de vedere istoric, cât și artistic. Biserica a fost împodobită cu pictură murală, în cea de-a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, perioadă din care au rămas câteva icoane și ușile împărătești atribuite lui Constantin Zugravul. În 1810 s-a înnoit pictura murală, realizându-se un program iconografic bine compus, de o certă valoare. În evoluția picturii, de la o epocă la alta, ansamblul de la Basarabasa constituie o operă de referință, biserica fiind încadrată prin vechimea sa și valoarea picturii, ca monument de categoria A, în Lista Monumentelor Istorice.

   Aceeași comună adăpostește Biserica de lemn „Buna Vestire” din Birtin, care datează din anul 1690. O construcție deosebit de  frumoasă, cu un turn-clopotniță înălțat deasupra pronaosului.Satul Birtin este menționat documentar în anii 1760-1762, cu patruzeci și două de familii și un lăcaș de cult ce se identifică cu cel ce dăinuiește și acum. Este așezat pe unul dintre dealurile molcome ale satului, multă vreme în tovărășia unor stejari seculari, iar de două decenii în cea a bisericii de zid, aflată la câțiva pași mai spre răsărit. La ridicarea acestuia s-au folosit bârne masive de stejar, așezate direct pe pământ, fără talpă, îmbinate la capete în coadă de rândunică.  În 1740 se pictează ușile împărătești de zugravul Gligorie Moldovan, urmând ca în anul 1772 să fie pictate tâmpla și icoana de hram, realizare atribuită lui Stan Zugravul, fiul popii Radu de la Rășinari.

   Micuța localitate Curechiu, a fost primul loc de adunare a țăranilor răsculați din Transilvania, conduși de Crișan. Și astăzi se mândrește cu Biserica de lemn „Sfântul Nicolae”, care adăpostește cel mai valoros patrimoniu de icoane pe lemn și sticlă dintre toate bisericile hunedorene, de o valoare inestimabilă. Pereții, tencuiți până la restaurarea din anii 1969-1970, nu mai păstrează urme de pictură, dar prezența acesteia nu trebuie exclusă, cu atât mai mult cu cât tâmpla, realizată în 1788, păstrează pecetea inconfundabilă a penelului „popii” Ioan Zugravul din Deva. Ca prestol, este folosită și astăzi stela funerară romană, adusă de la Germisara.

   Una dintre cele mai valoroare biserici de lemn din județ, atât prin vechimea ei (sec. al XVII-lea), dar și prin stilul arhitectural și ansamblul pictural, este Biserica „Pogorârea Sfântului Duh” din Căzănești. În 1828, pereții cei vechi au fost pictați, pe spatele obștii. Partea superioară a bolții naosului, cu pictura deteriorată, conține reprezentările: Sfânta Troiță, Maria Orantă și evangheliștii. Registrul de la naștere al bolții este dedicat ciclului hristologic, scenele fiind separate prin benzi de culoare.

   Biserica de lemn din Târnava de Criș, Comuna Vața de Jos, cu hramul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” este următoarea pe lista noastră. Ridicată în anul 1824, deși nu figurează pe noua listă a monumentelor istorice, biserica are o valoare istorică deosebită, fiind martora tumultuoaselor evenimente de la 1848, când în Zarand pătrunseseră cete de unguri înarmați, conduși de maiorul Gaal. Au avut loc bătălii la Gura-Văii, Hălmagiu și mai ales la Târnava de Criș, unde au fost uciși foarte mulți români, în data de 8 noiembrie.

   Lor li se alătură bisericile de lemn din Ocișor, Ociu, Lunca și Ribicioara, iar împreună fac parte din Ruta cultural-turistică a bisericilor de lemn din județul Hunedoara, „Biserici de lemn din Țara Aurului”. Ruta este elaborată de DGAMPT Hunedoara și se bucură de recunoașterea oficială din partea Ministerului Economiei, Antreprenoriatului și Turismului, fiind parte din Ruta Bisericilor de lemn din România, precum și din Ruta Transfrontalieră a bisericilor de lemn din România și din Republica Moldova.